mîzgă s. f. – 1. Sevă, suc. – 2. Sacîz, rășină secretată de lemn. – 3. Substanță vîscoasă în general. – 4. Nămol, glod. – 5. Flegmă, mucozitate. – Mr. mîzgă „nămol”. Sl. mezga „sevă” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191; Berneker, II, 54; Conev 51), cf. bg. măzgá, cu sensul de „sevă”. – Der. mîzgos, adj. (plin de sevă, de suc; vîscos, lipicios). Vezi definitia »

LEXICOTÉCĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek. Vezi definitia »

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. Vezi definitia »

HIDROCÓRĂ, hidrocore, adj.f., s. f. (Plantă) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul apei. – Din fr. hydrochore. Vezi definitia »

PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. Vezi definitia »