PERICÍCLU s.n. Zonă externă a cilindrului central al rădăcinii și tulpinii plantelor. [Pl. -uri. / < fr. péricycle, it. periciclo]. Vezi definitia »

TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ține cu mâna și se lovește cu o baghetă metalică. [Pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel]. Vezi definitia »

titlu japonez pentru a desemna titlul de profesor. adoptat in limba romana de catre instructorii de arte martiale. folosit si in adresarea catre un doctor si avocat, politician, membrii ai bisericii sau catre cineva care a ajuns la un anumit nivel de maiestrie intr-un anumit domeniu. Vezi definitia »

VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colțar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel) Vezi definitia »

pérclu, pércluri, s.n. (reg.) șiret pentru ghete. Vezi definitia »