PARAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la paragogă, care se adaugă prin paragogă. [Cf. fr. paragogique]. Vezi definitia »

ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus. Vezi definitia »

HIPERSÓNIC, -Ă adj. (Despre viteze) Cu mult mai rapid decât sunetul, mai mare decât viteza sunetului. [< fr. hypersonique]. Vezi definitia »

STADIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la stadimetrie. [< fr. stadiométrique]. Vezi definitia »

DEȘÉRTIC, -Ă adj. Care aparține deșertului. [Var. dezertic, -ă adj. / < fr. désertique]. Vezi definitia »