STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique]. Vezi definitia »

VĂITĂTÚRĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătúră s. f.] – Văita + suf. -ătură. Vezi definitia »

ARCÁDĂ s.f. 1. (Arhit.) Deschizătură (sprijinită de obicei pe coloane) formată dintr-un arc în partea sa superioară. 2. Porțiune anatomică (osoasă} în formă de arc; (spec.) partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (Geol.) Microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. (Rar) Acoladă. [< fr. arcade]. Vezi definitia »

DIÓDĂ s.f. Tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent în timpul funcționării. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od]. Vezi definitia »

castáură, castáure, s.f. (reg.) casă mare lucrată urât și prost; hardughie, magherniță. Vezi definitia »