ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus]. Vezi definitia »

ACARDIÁC, -Ă adj., s. m. (monstru) care prezintă acardie. (< fr. acardiaque) Vezi definitia »

CAIÁC, caiace, s. n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși. [Pr.: -ca-iac] – Din fr. kayak. Vezi definitia »

ZGÂRIÁC, zgâriéci, s. n. Compas de tâmplărie. (zgâria + suf. -ac) Vezi definitia »

ZABRÁC, zabrácuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa]) Vezi definitia »