ȘTENÁP, ștenapi, s. m. (Reg.) Par, stâlp de lemn întrebuințat la facerea gardurilor și a pereților de nuiele, ca traversă la calea ferată etc. Vezi definitia »

valtráp s. n. pl. valtrápuri Vezi definitia »

TELEÁP interj. (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de târșâitul picioarelor. – Onomatopee. Vezi definitia »

CAP bibi, bilă, biloi, bleg, bostan, calibard, cutiuță, devlă, diblă, fas, gamelă, ghidon, glob, gulie, mansardă, meclă, scufiță, tărtăcuță, țest. Vezi definitia »

ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din scr. štap, germ. Stab. Vezi definitia »