COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. – Coji + suf. -eală. Vezi definitia »

slab ca o scoabă / ca un ogar / ca un țâr expr. (d. oameni și animale) uscățiv, sfrijit. Vezi definitia »

Vârșă de dimensiuni mici cu împletitura deasă și vârșogul îngust in care se prind numai peștii mici Vezi definitia »

cioáscă s.f. (reg.) broască râioasă. Vezi definitia »

coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »