DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire. Vezi definitia »

VERNISÁGIU s. n. v. vernisaj. Vezi definitia »

BRĂILOIU, Constantin (1893-1958, n. București), muzicolog, folclorist și compozitor român. M. coresp. al Acad. (1946). Prof. univ. la București. Întemeietor al Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români din București și al arhivelor internaționale de muzică populară din Geneva. Muzică de cameră, instrumentală și vocală. Studii de etnomuzicologie („Muzica populară românească”), culegeri de melodii populare. A dezvoltat cercetarea în spirit științific a folclorului românesc. Unul dintre inițiatorii etnomuzicologiei mondiale. Vezi definitia »

teritoriu sau tară lipsită de independentă politică si economică, guvernata de o alta. Vezi definitia »

GIÚLGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giúlgi s. n.] – Din magh. gyolcs. Vezi definitia »