LALEÁ, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle. Vezi definitia »

paceá (pacéle), s. f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de vițel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače. Vezi definitia »

TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. Vezi definitia »

pepeneá, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee meliferă și medicinală, cu flori albe, folosită la ceaiurile diuretice; crețușcă. 2. tufiș de copăcei; cununiță, ciritel. 3. pepenări. Vezi definitia »

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı. Vezi definitia »