ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență; oratorism, retorică. [Gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria]. Vezi definitia »

PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. Prosternare. – Din fr. prosternation. Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s.f. Descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. [Gen. -iei. / < fr. technographie, cf. gr. techne – artă, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, situații, fenomene etc. ♦ (Gram.) Asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină schimbarea unuia dintre elemente sub influența celuilalt; schimbarea produsă. – Fr. analogie (lat. lit. analogia). Vezi definitia »

RETARDÁȚIE s. f. 1. retardare. 2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation) Vezi definitia »