MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. Vezi definitia »

ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. – Din it. aldino. Vezi definitia »

ȘAGRÍN s.n. Instrument cu model în relief cu care se imprimă pe o piele tăbăcită un desen special pentru a imita o altă piele. ♦ Piele imprimată care imită modelul natural al altei piei; desenul însuși. [Pl. -nuri. / < fr. chagrin, cf. fr. çagri]. Vezi definitia »

călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț. Vezi definitia »

JASMÍN s. m. arbust ornamental cu flori galbene sau albe, foarte mirositoare; iasomie. ◊ parfumul extras. (< fr. jarmin) Vezi definitia »