Definita cuvantului fine
FÍNE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fine
CORECȚIÚNE s.f. v. corecție. Vezi definitia »
IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație. Vezi definitia »
LICITAȚIÚNE s.f. v. licitație. Vezi definitia »
PREPARAȚIÚNE s. f. v. preparație. Vezi definitia »
IMPÚNE, impún, vb. III. 1. Tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. Intranz. A insufla cuiva respect, stimă. ♦ Tranz. A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ Refl. A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. Tranz. A supune pe cineva unui impozit. – Din lat. imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr. imposer). Vezi definitia »