ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune. Vezi definitia »

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vântului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -ți-u-] – Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis). Vezi definitia »

MISTIFICAȚIÚNE s.f. v. mistificație. Vezi definitia »

BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude]. Vezi definitia »

DECOMPRESIÚNE s.f. Reducere a presiunii dintr-un cilindru sau dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător; decomprimare. [Var. decompresie s.f. / < fr. décompression]. Vezi definitia »