DULCEÁȚĂ, dulcețuri, s. f. 1. Însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. Fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută. ◊ Loc. adv. Cu dulceață = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig. Blândețe, bunătate, duioșie. [Pl. și: dulceți] – Dulce + suf. -eață. Vezi definitia »

MÂNDRULÍCĂ, mândrulici, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -ulică. Vezi definitia »

judeásă, judése, s.f. (reg., înv.) soția judelui (v.). Vezi definitia »

CURIEPUNCTÚRĂ, curiepuncturi, s. f. Tratament aplicat în cancer, care constă în introducerea în țesuturi a unor ace cu radiu. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. curiepuncture. Vezi definitia »

TETRÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. tétrose]. Vezi definitia »