Definita cuvantului arbore
árbore (-ri), s. m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Pușcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. și înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toții neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (în formă de arbore); arborescență, s. f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (crîng, pădurice), formație internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta și lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultură, s. f.; arbust, s. m.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arbore
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca]. Vezi definitia »
CIUNGĂRÍRE, ciungăriri, s. f. v. CIUNGĂRI. – [DLRM] Vezi definitia »
REFERMENTÁRE s. f. v. ȘAMPANIE. Vin spumos, obținut prin refermentarea vinurilor de masă albe și roz în sticle închise ermetic. [DEX '98] Vezi definitia »
SOLVÍRE, solviri, s. f. Acțiunea de a (se) solvi și rezultatul ei; dizolvare. – V. solvi. Vezi definitia »
AUTODEZMINȚÍRE s.f. Acțiunea de a se autodezminți. [< autodezminți]. Vezi definitia »