Definita cuvantului aret
arét s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba română poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta. – Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aret
TRANCHÉT s.m. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă sau de chei. [< fr. tranchet]. Vezi definitia »
GLET s. n. strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obține o suprafață netedă. (< germ. Glätte) Vezi definitia »
STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. – Strâmba + suf. -et. Vezi definitia »
DUOLÉT s.n. (Muz.) Figură ritmică alcătuită din două note de durată egală cu aceea a trei note obișnuite. [< fr. duolet]. Vezi definitia »
deget, degete s. n. cantitate mică de băutură alcoolică (mai ales spirtoasă) turnată într-un pahar. Vezi definitia »