Definita cuvantului învâlvora
ÎNVÂLVORÁ, învâlvoréz, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în beznă de afară, în miezul căreia se învâlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învâlvorau. CAMILAR, T. 125.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu învâlvora
DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora) Vezi definitia »
tare ca piatra / ca fierul / ca oțelul expr. (d. oameni) sănătos, viguros, robust. Vezi definitia »
álba-neágra (joc) (-nea-gra) s. f. art., neart. álbă-neágră Vezi definitia »
usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis). Vezi definitia »
nicocherà, nicocheràle s. f. madamă, patroană de bordel. Vezi definitia »