víză (-ze), s. f. – Parafă, însemnare pe un act. Fr. visa. – Der. viza, vb. (a aplica o viză; a tinde, a ținti), din fr. viser; vizor, s. n., din fr. viseur, cf. Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110; vizibil, adj., din fr. visible; vizibilitate, s. f.; vizieră, s. f., din fr. visière; viziune, s. f., din fr. vision; vizionar, s. m., din fr. visionnaire. Vezi definitia »

TÓGĂ s.f. Îmbrăcăminte specifică a romanilor constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. [< lat. toga]. Vezi definitia »

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți. Vezi definitia »

sortitúră, sortitúri, s.f. (înv.) desemnare, hotărâre prin tragere la sorți; sortire. Vezi definitia »

ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »