Definita cuvantului arhitect
arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arhitect
UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit) Vezi definitia »
RELÍCT, -Ă adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. ◊ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus]. Vezi definitia »
SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plăși sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. – Sub1- + prefect (după fr. sous-préfect). Vezi definitia »
OVIDÚCT s.n. Canal prin care sunt eliminate ovulele din corpul unui animal; trompă uterină. [< fr. oviducte, cf. lat. ovum – ou, ductus – canal]. Vezi definitia »
SEMIDÓCT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o cultură superficială; puțin instruit. (după it. semidotto) Vezi definitia »