Definita cuvantului arici
aríci (-ci), s. m. – 1. Animal mamifer insectivor. – 2. Tumoare, javart. – 3. Plantă (Echinope sphaerocephalus). – 4. Herpes. – Mr. ariciu, ariț, megl. ariț. Lat. ērĭcius (Diez, I, 349; Pușcariu 118; Candrea-Dens., 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj, it. riccio (sard. rizzu), sp. erizo (astur. arizo, gal. ourizo). Fonetismul prezintă dificultăți, întrucît rezultatul normal ar trebui să fie ariț, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare ți › ci, care apare și în mr. și în it., printr-un tip intermediar eric(u)lus, de către Pușcariu 118; prin erix, -cis, după Philippide, Altgr. Elemente, 2, și Pascu, I, 38; prin schimbare de suf., de către Pascu, Beitärge, 9. Der. ariceală, s. f. (tumoare, javart); arici, vb. (a-și zbîrli părul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceală sau de herpes); aricioaică, s. f. – Din rom. provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer, Neugr. St., II, 74), rut. jaric (Candrea, Elemente, 405; Berneker, 448).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arici
învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară. Vezi definitia »
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. Vezi definitia »
BUGHICI, Dumitru (n. 1921, Iași), compozitor român. Muzică simfonică cu tendințe programatice, de cameră și corală. Vezi definitia »
ghiveci de flori Vezi definitia »
rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s. f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag). Vezi definitia »