SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. Tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a-i da o rezistență mai mare sau pentru a confecționa anumite obiecte. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A da unui obiect o mișcare de rotație; a întoarce, a învârti. Sucește butonul aparatului. ♦ A întoarce pe o parte și pe alta, pe toate părțile. ♦ Fig. A hărțui pe cineva cu întrebările, cu insistențele. ♦ Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a-și frământa mintea pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a găsi o soluție. 3. Tranz. și refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba (brusc) poziția corpului sau a unei părți a corpului; a (se) întoarce în altă direcție. ♦ Tranz. A-și scrânti, a-și luxa o parte a corpului. ♦ Tranz. A răsuci cu o mișcare violentă gâtul unei ființe, pentru a o ucide. 4. Refl. și tranz. A lua sau a da o poziție nefirească; a (se) strâmba. ◊ Expr. (Tranz.) A suci vorba sau a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul. – Din sl. sucon, sukati. Vezi definitia »

GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci. Vezi definitia »

strelíci, strelíci, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seară, de culoare vânătă, cu pudră fină pe aripi. 2. (s.m.) pată mică pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grăsime la suprafața unor lichide (mai ales a supei); steluță. 5. (s.m.; fig.; la pl.; în forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; în forma: strelice) picătură. 7. (adj.; în forma: stârlic) pipernicit. 8. (s.m.; în forma: stârlici) numele unui joc de copii. Vezi definitia »

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare). Vezi definitia »

sugăcí, sugăcésc, vb. IV (reg.; despre băuturi alcoolice) a bea mereu câte puțin. Vezi definitia »