DOSĂDIT, -Ă, dosădiți, -te, adj. (Înv. și arh.; adesea substantivat) Mâhnit, întristat. – V. dosădi. Vezi definitia »

STEATÍT s. n. varietate fibroasă și compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice. (< fr. stéatite, germ. Steatit) Vezi definitia »

BETONÍT s. n. bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel. (< fr. bétonite) Vezi definitia »

îmbețít, -ă, adj. (reg.) amețit. Vezi definitia »

RĂTĂCÍT, -Ă, rătăciți, -te, adj. 1. Care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat. ♦ Fig. Care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență. 2. Care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit. – V. rătăci. Vezi definitia »