CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta). Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ s.f. 1. Țesut animal sau vegetal, subțire sau flexibil, care delimitează, acoperă și susține anumite organe sau părți de organe. 2. Placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane]. Vezi definitia »

CARACUDĂ (‹ bg.) s. f. Pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius). Vezi definitia »

dógmă (dógme), s. f. – 1. Învățătură, teză fundamentală. – 2. Teză, doctrină politică. – Mr. dhogmă. Gr. δόγμα (Murnu 18) și modern din fr. dogme. – Der. (din fr.) dogmatic, adj.; dogmatism, s. n.; dogmatist, s. m.; dogmatiza, vb. Vezi definitia »

CORÍZĂ, corize, s. f. Inflamație a mucoasei nasului; guturai. ◊ Coriză spasmodică = boală alergică apărută la persoanele sensibilizate la diferite substanțe din aer. Coriză contagioasă = boală de natură virotică sau microbiană, întâlnită la unele păsări de curte (găini și curci). – Din fr. coryza. Vezi definitia »