Definita cuvantului izvorâtură
izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu izvorâtură
MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle) Vezi definitia »
SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice. Vezi definitia »
ostáftcă s.f. (înv.) 1. retragere din armată. 2. permisie. 3. plată. Vezi definitia »
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »
v'ârstă2 / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste Vezi definitia »