Definita cuvantului izvorâtură
izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu izvorâtură
CASÚLĂ s. f. veșmânt cu aspect de pelerină fără mâneci și cu o singură deschizătură pentru cap, la preoții catolici. (< germ. Casula, lat. casula) Vezi definitia »
ECHIVALÉNȚĂ s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificație etc.; însușirea a tot ceea ce este echivalent. ♦ (Log.) Relație între două enunțuri care sunt sau adevărate, sau false împreună. 2. (Mat.) Relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 3. (Med.) Simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ♦ Denumire a manifestării patologice la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. [Cf. fr. équivalence, it. equivalenza]. Vezi definitia »
LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare în unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra. Vezi definitia »
REVUÍSTICĂ s.f. Arta scrierii revistelor de teatru. [Pron. -vu-is-. / cf. fr. revuistique]. Vezi definitia »
GEODINÁMICĂ s.f. Disciplină care studiază modificările suferite de scoarța Pământului sub acțiunea diferiților agenți; geologie dinamică. [Gen. -cii. / < fr. géodynamique]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z