DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner). Vezi definitia »

hremuí, hremuiésc, vb. IV (reg.) a amărî. Vezi definitia »

tălmăzuí, tălmăzuiésc, vb. IV (reg.) a tăvăli, a murdări. Vezi definitia »

șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ „sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol. Vezi definitia »

AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui) Vezi definitia »