SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență. 2. (Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relațiile cu un alt stat. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht. 5. (Înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare. Vezi definitia »

scrâșcáre, scrâșcắri, s.f. (înv. și reg.) 1. scrâșnire (din dinți). 2. (fig.) suferință foarte mare (fizică sau morală); scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. Vezi definitia »

învoințáre s.f. (înv.) încuviințare, îngăduință, permisiune. Vezi definitia »

PLEZNITOÁRE s. f. v. plesnitoare. Vezi definitia »

CONFUNDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) confunda și rezultatul ei; confuzie. [< confunda]. Vezi definitia »