ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treánță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ. Vezi definitia »

VÉRGĂ, vergi, s. f. Bară (de lemn sau de metal) așezată perpendicular pe catargul unei corăbii, folosită la susținerea unor vele. – Din fr. vergue, it. verga. Vezi definitia »

năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa. Vezi definitia »

(?) COPENEÁȚĂ, copenețe, s.f. Cutiuță (ex.: cutia pentru chibrituri) Vezi definitia »

-DRÓMĂ v. -drom. Vezi definitia »