Definita cuvantului erbivor
ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutrește cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu erbivor
AUTODEPANATÓR s. m. depanator auto. (< auto2 + depanator) Vezi definitia »
BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior. Vezi definitia »
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. Vezi definitia »
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face adjudecarea la o licitație. [Cf. fr. adjudicateur]. Vezi definitia »
LINIȘÓR, -OÁRĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. – Lin3 + suf. -ișor. Vezi definitia »