șirăgúț, șirăgúțe, s.n. 1. (înv.) armată mică, unitate militară mică. 2. (reg.) sumă, mulțime mică. Vezi definitia »

PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț. Vezi definitia »

struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori). Vezi definitia »

prișléț, prișléți, s.m. 1. (înv.) străin, venetic; vagabond, pribeag. 2. (reg.; în forma: prâșleț) om bicisnic. Vezi definitia »

RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec. Vezi definitia »