PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf² + suf. -uleț. Vezi definitia »

cheanț, cheánțuri, s.n. (reg.) 1. stâncă, munte, deal abrupt, muche de piatră. 2. (la pl.) locuri înțesate cu mărăcini. Vezi definitia »

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna! Vezi definitia »

omuleț, omuleți s. m. v. oagăr (1). Vezi definitia »

ambâț, ambâțuri s. n. (peior.) ambiție, moft; încăpățânare Vezi definitia »