ANCHETATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care conduce, care face o anchetă. ♦ Cel care întreprinde o cercetare științifică pe teren. [<ancheta + -tor, după fr. enquêteur]. Vezi definitia »

ARANJÓR s. m. cel care adaptează un roman, o piesă de teatru sau aranjează o compoziție muzicală pentru alte instrumente. (< fr. arangeur, engl. aranger) Vezi definitia »

DIRECTÓR¹, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris. Vezi definitia »

BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior. Vezi definitia »

rétor (-ri), s.m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ?????. – Der. retoric, adj.; retorică, s.f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ????? (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s.f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »