Definita cuvantului armăsar
armăsár (armăsári), s. m. – Cal mascul necastrat. Lat. armessārius, de la [equus] admissārius, cu același sens (Schuchardt, Vokal., I, 141; Pușcariu 126; Candrea-Dens., 93; REW 177; DAR; Phillipide, II, 631); cf. alb. harmëšuar, sard. ammesardzu (Wagner 108). Forma armessārius, atestată, pare inexplicabilă la Candrea-Dens., dar apare explicată în DAR. În plus, pentru trecerea lui ad- la ar- înaiante de labială, cf. A. Ernoult, Mél. Soc. Ling., XIV (1907-8), p. 473-5. Este de asemenea posibil să fi intervenit în acest caz analogia cu gr. χάρμα „atelaj, tracțiune de cai”. REW 177 presupune că din alb. a intrat în rom. o formă harmașar (cu ș), care pare a se datora unei greșeli (cf. Graur, BL, V, 86). – Din rom. provine rut. harmasar (Miklosich, Wander., 16; Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu armăsar
ștricár, ștricári, s.m. (reg.) frânghier. Vezi definitia »
CAZUÁR s.m. Pasăre asemănătoare struțului, care trăiește în pădurile tropicale din Oceania. [Pron. -zu-ar, var. casuar s.m. / < it. casuario, cf. fr. casoar < cuv. malaiez]. Vezi definitia »
VEXILÁR s. m. (ant.) 1. purtător al unui vexil1 (1). 2. soldat roman care făcea parte dintr-o unitate cu vexil propriu. (< lat. vexillarius, fr. vexillaire) Vezi definitia »
zălár2 (cârlig) (reg.) s. n., pl. zăláre Vezi definitia »
decár (decári), s. m. – Carte de zece puncte, la jocul de cărți. Ngr. δεϰάρι (Graur, BL, V, 60; Gáldi 168). Vezi definitia »