Definita cuvantului euristică
EURÍSTICĂ s.f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu euristică
iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci. Vezi definitia »
AXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general și acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propozițiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat]. Vezi definitia »
STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine) Vezi definitia »
TRITICÍNĂ s. f. substanță azotoasă în făina de cereale. (< engl. triticin) Vezi definitia »
izgoánă s.f. (înv.) 1. exil. 2. goană, vânătoare. Vezi definitia »