FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium. Vezi definitia »

surugíu (-íi), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii). Vezi definitia »

CADÍU, cadii, s. m. (Turcism) Judecător musulman. – Din tc. kadi. Vezi definitia »

SÁRDIU s. n. Piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. – Din lat. sardius [lapis]. Vezi definitia »

tiútiu¹ adj. inv. (reg.; în expr.) a fi tiutiu = a fi țicnit, cam nebun; a fi beat mort. Vezi definitia »