ZOÁIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »

AUTOFONÍE s.f. Rezonanță penibilă și obsedantă a propriei voci. [Gen. -iei. / < fr. autophonie, cf. gr. autos – însuși, phone – sunet]. Vezi definitia »

POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie. Vezi definitia »

DOTÁȚIE, dotații, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva pe calea dotării. [Var.: (înv.) dotațiúne s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis. Vezi definitia »

TRITANOPÍE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violetă a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, an – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »