Definita cuvantului eventiv
EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eventiv
AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif) Vezi definitia »
PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif]. Vezi definitia »
CARITATÍV, -Ă adj. Caritabil. [Cf. it. caritativo, fr. charitatif]. Vezi definitia »
SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. (fil.) care are loc în conștiință, care aparține subiectului (II, 1). 2. subiectivist (1). 3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 4. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei. (< lat. subiectivus, fr. subjectif) Vezi definitia »
VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. Vezi definitia »