HEDONÍSM s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ (Estet.) Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale. [< fr. hédonisme, cf. gr. hedone – plăcere]. Vezi definitia »

OTZOVÍSM s.n. Curent oportunist, născut în anii reacțiunii (1908-1912) în sânul partidului bolșevic. [< germ. Otsowismus, cf. rus. otzivati – a rechema]. Vezi definitia »

pupincurism, pupincurisme s. n. lingușeală, servilism, slugărnicie. Vezi definitia »

BILATERALÍSM s. n. sistem de echilibrare a schimburilor economice internaționale pe acordul bilateral. (< germ. Bilateralismus) Vezi definitia »

SCHEMATÍSM s.n. Tendință, fel de a înfățișa o construcție, o operă etc. în liniile cele mai simple, ca o schemă; caracterul schematic a ceva; simplism. [Cf. fr. schématisme, germ. Schematismus]. Vezi definitia »