Definita cuvantului evidență
EVIDÉNȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu evidență
a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). Vezi definitia »
ÓLPĂ s. f. (arheol.) cană mare pentru turnat apă sau vin. (< gr. olpe) Vezi definitia »
ARIERGÁRDĂ s.f. Unitate sau parte a unei unități militare care se deplasează imediat în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arrière-garde]. Vezi definitia »
FELÚCĂ s. f. velier mic și îngust, cu rame, folosit la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. (< fr. felouque, sp., it. feluca) Vezi definitia »
LÚTRĂ s. f. mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana castanie-roșcată, care se hrănește cu pești; vidră. (< fr. loutre, lat. lutra) Vezi definitia »