Definita cuvantului otolit
OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore. – Din fr. otolithe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otolit
pâclișít2, pâclișítă, adj. (reg.) care a fost pocit prin tundere. Vezi definitia »
scorboroșít, scorboroșítă, adj. 1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, găunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos. 2. (reg.; despre dinți, măsele) cariat. 3. (înv.; despre pământ, munți) adâncit, afundat, cu văgăuni, peșteri și râpe. 4. (fig.; reg.; despre sunete) înfundat, surd, înăbușit. Vezi definitia »
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »
CLARÍT s. n. constituent al cărbunilor minerali, dintr-o masă transparentă de granule foarte mici. (< fr. clarite) Vezi definitia »
VOINICÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) voinici; haiducie. – V. voinici. Vezi definitia »