PRURÍT s.n. Mâncărime a pielii de natură nervoasă. [< fr. prurit, cf. lat. pruritus]. Vezi definitia »

HIPURÍT s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacicul superior; animal din acest gen. – Din fr. hippurite. Vezi definitia »

PILÍT³, -Ă, piliți, -te, adj. (Fam.) (Ușor) beat, amețit de băutură; cherchelit. – V. pili². Vezi definitia »

PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »

HÂRȘÂÍT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiít, hârjâít, hârșcâít s. n.] – V. hârșâi. Vezi definitia »