știoácă, știóci, s.f. (reg.) 1. ghionoi (de cioplit piatra). 2. târnăcop cu un tăiș lat. 3. sapă cu vârf ascuțit. 4. (în forma: știocă) teslă. 5. (în forma: știocă) bardă. Vezi definitia »

DRIÁDĂ, driade, s. f. Nimfă a pădurilor în mitologia greacă. [Pr.: dri-a-]. – Din fr. dryade, lat. dryas, -adis. Vezi definitia »

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață. Vezi definitia »

a fuma ca o șerpoaică expr. (d. femei) a fuma foarte mult / excesiv. Vezi definitia »

GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală. Vezi definitia »