șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »

CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba. Vezi definitia »

PATARÁȚĂ s. f. (mar.) 1. unealtă de călăfătuit, de forma unui topor. 2. patarațină mobilă pe iahturi. (< it. paterazzo, fr. patarasse) Vezi definitia »

emblemă, embleme s. f. (deț.) numărul sub care este înregistrat un deținut în penitenciar. Vezi definitia »

ELECTRONARCÓZĂ s. f. anestezie profundă prin acțiunea curentului electric asupra creierului; electrosomn. (< fr. électronarcose) Vezi definitia »