ÓPERĂ² s. f. lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret. ◊ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra) Vezi definitia »

CATEGORÉMĂ s. f. (log.; la Aristotel) noțiune universală care servește la stabilirea unor relații între lucruri. (< fr. catégorème) Vezi definitia »

AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust și miros aromatic, care se folosește ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine]. Vezi definitia »

zăloágă (semn de carte, capitol) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăloágei; pl. zăloáge Vezi definitia »

BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brânzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbínță s. f.] – Magh. berbence. Vezi definitia »