IRITABILITÁTE s.f. Stare de iritație; fire ușor iritabilă; irascibilitate. ♦ Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. [Cf. fr. irritabilité, lat. irritabilitas]. Vezi definitia »

TABULÁTE s. n. pl. subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. (< germ. Tabulaten) Vezi definitia »

ITALIENÉȘTE adv. În felul italienilor; în limba italiană. [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ește. Vezi definitia »

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus]. Vezi definitia »

JUVENILITÁTE s. f. (Rar) Caracter juvenil. – Din fr. juvénilité. Vezi definitia »