VIOÁRĂ³, viori, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite; violină, scripcă. [Pr. vi-oa- – Pl. și: vioare] – Cf. it. viola. Vezi definitia »

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe. Vezi definitia »

plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă și drojdie; plămadă, plămădeț, plămădeală. 2. substanță din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei. Vezi definitia »

zoánă (-ne), s. f. – Ciuruială, tărîțe mari. Sb., slov., ceh. zona (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »

BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie +suf. -uță. Vezi definitia »