poréclă (porécle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi). Vezi definitia »

pávă, páve, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului. Vezi definitia »

RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură. Vezi definitia »

BARBACÁNĂ s. f. 1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc. 2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor. 3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora. (< fr. barbacane) Vezi definitia »

LEVIZÍTĂ s. f. Substanță toxică cu acțiune vezicantă folosită ca gaz de luptă. – Din fr., engl. lewisite. Vezi definitia »