STIVUITÓR, stivuitoare ~ 2. S. n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanțe scurte și stivuirii unor sarcini de dimensiuni și greutăți apreciabile. Vezi definitia »

ECLERÓR, eclerori, s. m. (Înv.) Soldat trimis înaintea unei unități sau unei armate ca să cerceteze poziția si mișcările inamicului; iscoadă – Din fr. éclaireur. Vezi definitia »

PIROGRAVÓR, pirogravori, s. m. Persoană care execută lucrări de pirogravură; specialist în pirogravură. – Din fr. pyrograveur. Vezi definitia »

ADMINISTRÁTOR, -OÁRE s. m. f. conducător al unui serviciu de administrație; intendent. ♦ ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea. (< fr. administrateur, lat. administrator) Vezi definitia »

PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana² + suf. -tor. Vezi definitia »