oblojí (oblojésc, oblojít), vb. – 1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă). Vezi definitia »

poslují, poslujésc, vb. IV (înv. și reg.) a fi servitor, a slugări. Vezi definitia »

tînjí (-jésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui. – Der. tînjeală, s. f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeș, debil). – Cf. stînjeni. Vezi definitia »

îmbrují, îmbrujésc, vb. IV refl.(reg.) a se bate cu bulgări de zăpadă. Vezi definitia »

prijí (-jésc, -ít), vb. – (Trans.) A vizita, a frecventa. Origine necunoscută. Poate în loc de priviti. Vezi definitia »