POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit. Vezi definitia »

HĂRĂZÍT, -Ă, hărăziți, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; destinat (1). 2. (Înv.) Devotat, credincios, fidel. – V. hărăzi. Vezi definitia »

AMURGÍT¹ s. n. Amurg. – V. amurgi. Vezi definitia »

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ. Vezi definitia »

RIZOLÍT s. n. rădăcină fosilizată. (< fr. rhizolithe) Vezi definitia »